Lasa-ma sa-ti vorbesc despre noptile linistite in care adorm cu ochii strans inchisi,si mana langa inima,sa simt bataia rece a inimii,si glasul ei puternic,deschis ochii si totul este gol,si stiu ca ea a disparut,cu o secunda mai devreme,iar daca as prinde suficient de repede lumina,as mai putea vedea inca urma trupul ei disparand lent si incet dintre cearsafuri.
N-am aprins niciodata lumina suficient de repede din pacate in ultima vreme…Lasa-ma sa sa-ti zic de diminetile in care ma trezesc cautand ceva nedefinit si trist,dar atat de aproape incat cu siguranta ca daca incerc o sa pot sa ating acel ceva.Atat de aproape…si totusi niciodata acolo…Atat de departe,deschid ochii si iluzia se risipeste brusc,lasand in urma pumnii stransi si un inceput de lacrima in coltul ochiului drept.
O vad pe trecerea de pietoni, traversand strada in drum spre casa.E ea? Imposibil,cuvantul mi se raspandeste prin creier dar ce folos nu ea,e imposibil sa fie ea deoarece cred ca doar am visat-o,privesc incet in urma cu capul in jos,doar sa fiu sigur ca nu este ea,ca m-am inselat in aceasta privinta…
Privesc absent ecranul de la telvizor,si parca o vad pe ea,ma uit la un film de drama,el o intalneste intaplator pe ea,intr-unul dintre vagoanele trenului,dupa cateva saptamani cand s-au vazut ultima oara.Ea era singura si trista,el a iesit dint-un accident stupid…Locuieste tot cu tatal si cu bunica?Nu s-a mutat!Iata noua mea adresa si numarul meu de telefon ma cauti?Da.Ce stupid ne-am despartit, ultima oara.Oare de ce ne-am certat?nu mai stiu de ce,eram prosti si nu aveam rabdare de noi.La plecare el ii saruta obrazu ei ,iar ea ii zambise simplu si tacut,ca unui vechi prieten de mult uitat.Dupa un timp indelungat se casatoresc,si totul datorita unui om de la casa de bilete care le-a vandut bilete in acelasi compartiment.Cineva mi-a zis odata ca nu-i bine sa privesti prea multe filme de drama,sau sa citesti povesti triste de iubire,in total toate reprezinta vise,creatii ale unui om.Si atunci ma intreb,si totusi nu exista iubire perfecta,si fara pata?Ce s-a intamplat cu ei,au trait fericiti pana la adanci batranete?
E foarte simplu!s-au casatorit si au plecat in nunta de miere la un castel uitat de lume.Dar odata ajunsi acasa,au inceput necazurile.Ea ii reprosa tot timpul ca mama ei nu e indeajuns de buna,pt ea si cu siguranta n-a meritat sa isi puna viata in primejdie pentru asa nora.El incerca sa-o convinga ca el,si nu maica-sa,e cel cu care s-a casatorit.El a inceput sa plece de acasa serile,la inceput rar,apoi din ce in ce mai des.Avea noi prieteni,iesea mai tot timpu in oras cu acei prieteni,ea se satura-se sa stea singura in casa fara el.Ea a renuntat sa-l mai cicaleasca,a renuntat si sa se mai lupte pentru ei doi sa fie impreuna.
Oare luptase vreodata?Pana la urma s-au despartit,ea s-a casatorit cu un om obisnuit,cu o slujba obisnuita care si-a luat inima in dinti si a cerut-o de nevasta.El s-a insurat din nou,si ironia sortii,cu sora amicului sau,neam de departe cu vechiul sau dusman…Si ?intreb eu.Si au trait fericiti pana la adanci batraneti?Numai ca viata nu e niciodata asa cum vezi sau crezi.Viata e ceea ce se intampla cu tine.In timp,ce faci planuri,te ia si te arunca de pe o parte pe alta.
Si nu stiu daca peste cativa ani,intr-o gara n-o voi intalni si eu pe ea,cea care mi-a fost destinata cu adevarat.Si poate am dreptate,poate totul e adevarat,si poate ne vom intalnti fata in fata,pe o banala banca de tren,intr-o banala zi de vara.Dar nu pot sa nu ma intreb…si daca n-am sa o recunosc pe aleasa mea?si daca dupa cateva ore de conversatie banala o sa ne ridicam si o sa disparem,in ceata umana din care mana intamplatoare a unui om de la casa de bilete,ne-a ales si ne-a adus impreuna?Si o sa ne petrecem apoi restul vietii mereu cautand,mereu alergand,dupa ceva,ce nu putem numi,dar spre care tindem cu toata fiinta…
Lasa-ma sa-ti vorbesc despre singuratate.
Da,locuieste la mine momentan.Si a promis ca o sa se mute imediat dupa ce o sa vina EA….
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu